Ghidul ceferistului incepator cu citate si intamplari reale

Sper să nu-mi iau bătaie la serviciu după ce colegii mei vor citi rândurile de mai jos.

„Lasă țigarea, mă! Apucă-te de pizdă, de futut! Dă banii pe femei, nu pe țigări!”

Doar ce terminasem serviciul. Îl așteptam pe domnul mecanic să vină de la birou. Așa se mai zice la cabina de conducere a locomotivei: birou.

Biroul domnului mecanic

Era frig de te căcai pe tine, la figurat. Mi-am aprins o țigare și am început să-mi încălzesc plămânii. Doi oameni cu experiență se apropie de intrarea depoului, unde mă aflam și eu, vorbind între ei lucruri pe care eu nu le auzeam. La CFR trebuie să saluți, iar dacă vei citi tot articolul vei afla și de ce. Așadar, eram pregătit să dau binețe, dar îi așteptam să ajungă lângă mine. Se pare că ei m-au observat înaintea mea pentru că nu am mai apucat să deschid gura.

– Lasă țigarea, mă! Apucă-te de pizdă, de futut! Dă banii pe femei, nu pe țigări! Upss, am uitat să cenzurez.

„Dacă vrei să fii mecanic, femeia ta e și femeia noastră, iar femeile noastre sunt și femeile tale.”

Aici mie nu-mi convine. Femeile lor sunt la menopauză. Am un coleg care are 28 de ani, unul care are 30, iar restul au peste 50 de anișori. Vreau să zic că au copii, care au copii, care sunt de o seamă cu mine și mai vor să-mi f#*ă și femeia.

Doar ce începusem serviciul de câteva zile. Am fost repartizat în fiecare zi cu mecanici diferiți. A fost o adevărată vale a plângerii în primele zile. Nu știu dacă a fost o strategie cu scopul de a mă speria și fugi dracului de acolo, ori asta este într-adevăr realitatea. În prima zi, primul mecanic m-a întrebat dacă am iubită.

– Ai muiere?

– Da, am.

– În primul rând, ți-ai greșit meseria dacă vrei să ai o familie fericită.

Mi-au căzut chiloții când am auzit. Dar am vrut să aflu mai multe. Așa că l-am întrebat:

– De ce spuneți asta?

– Noi stăm mult timp plecați de acasă. Femeia are și ea anumite nevoi. Îmi zici că sunt nesimțit dacă îți spun că vrea să se f#*ă și nu are cine că tu ești plecat.

Nu am întârziat în a-i da replica:

– Totuși, în orice meserie tind să cred că există anumite sacrificii pe care trebuie să le faci. Și dacă ești doctor, vei fi de gardă noaptea. Șoferul de tir stă plecat multe zile de acasă. Ospătarul nu are sărbători. Scriitorul citește, scrie și învață mult.

– Da, dar aici ești predispus să faci toate sacrificiile pe care le-ai enumerat mai sus. Muncești noaptea, ești plecat multe zile de acasă, nu ai sărbători și trebuie să citești, să scrii și să înveți mult. Mai primești și bonusuri cum ar fi: ești înșelat și părăsit de nevastă, te îmbolnăvești mai repede datorită condițiilor de muncă. Vorba ta: „în orice meserie există anumite sacrificii pe care trebuie să le faci”. Ai perfectă dreptate. Dar să fii înșelat și părăsit de nevastă pentru un serviciu nu cred că este o monedă de schimb avantajoasă.

Recunosc, mă speriasem. Aveam de gând să cobor din locomotivă imediat cum oprește trenul și să fug cât mai departe de CFR.

– Hai să-ți mai zic ceva, în timpul ăsta aprinzându-și o țigară. Dacă vrei să fii mecanic de locomotivă, femeia ta e și femeia noastră, iar femeile noastre sunt și femeile tale. Decât să se ducă un necunoscut la nevasta ta, nu mai bine se duce unul pe care îl cunoști? Nouă poți să ne spui cum îi place, ce îi place. Așa e la noi, avem un sistem de rotație ca să nu ne părăsească nevestele.

Am răsuflat ușurat. Descoperisem metoda revoluționară de a avea o familie fericită lucrând la CFR.

De fapt, mi-am adus aminte de zicala unei ființe dragi mie:”crede ce vezi cu ochii tăi și lasă-i pe ei să vorbească”.

Acum văd cu ochii mei că toate cuvintele omului acesta au fost adevărate.

Am glumit. Încă n-am apucat să văd, e prea devreme.

„Diferența dintre un șofer de tir și un mecanic de locomotivă este că șoferul de tir câștigă mai bine.”

Cu alte cuvinte, altă meserie nu ți-ai găsit?

„Și minciuna e o vorbă.”

– Dacă ai băut alcool și ești sunat să vii la muncă, nicidecum nu te vei apuca să zici că ai băut. Că te doare capul – da, poți să zici. Că ți-a murit cineva din familie – se aprobă. Acum să nu abuzezi cu asta. E unul de la noi care nu mai are familie. Toți i-au murit, pe rând, exact când trebuia să intre la muncă. Tragic. Unii membri au murit chiar de mai multe ori.

Realități exagerate

„Mă cac pe mine, domnulee mecanic!”

– Crezi că n-am pățit? M-a luat burta dintr-o dată. Băi, Mircea, oprește că mă cac pe mine!!!

– Nu pot să opresc, vom întârzia trenul și va trebui să facem raport de eveniment.

– Atunci să mă cac pe raportul lor de  eveniment.

– Uite bidonul ăsta! Du-te în sala motoarelor și fă-ți nevoile. Data viitoare să ai bidonul tău!

Nu am înțeles niciodată de ce – Doamne, să mă ierți dacă Tu ai altă părere – locomotivele nu au fost utilate cu o budă unde personalul de locomotivă să aibă ocazia să scoată micii și berea, de ieri, din organism, într-un mod civilizat. De ce? Uneori, trenul chiar nu poate fi oprit pentru nevoi fiziologice. Ar însemna trenuri întârziate, călători nemulțumiți, mecanici în văzul oamenilor făcând căcuță pe câmpia unde a putut să oprească trenul. Iar de la mici mai și miroase.

„Nu știi când intri, nu știi când ieși de la serviciu.” 

Așa și-a prins nevasta un domn mecanic cu altul în pat. Și nu era unul din colegii lui, pesemne că el nu a fost de acord cu convenția mecanicilor(vezi mai sus).

Doar mecanicii care sunt angajați la trenurile de călători au un program fix. Cei care lucrează la trenurile de marfă, privați sau de stat, nu au un program fix. Pot pleca miercuri și se pot întoarce joi, vineri. Aceștia sunt mecanicii surpriză.

„Salariul mizer, programul la fel.”

Înainte, pe vremea lui Nea Nicu, când încă tata era virgin,  meseria de mecanic de locomotivă era a doua cea mai bine plătită funcție din România, după cea de doctor. Așa mi-a spus un păsăroi.

– Paznicul de la noi de la depou, câștigă cât câștigăm noi. El nu are nicio responsabilitate. Are program fix. Stă pe scaun și așteaptă să termine programul. Dar noi? Dacă nu am avea sporurile de timp lucrat în timpul nopții, de înșelat/părăsit nevasta, pentru condițiile grele de muncă, festivele, ce ne-am face?

„Să trăiți!”

La CFR trebuie să te saluți, chiar dacă nu te cunoști. Dacă știi că persoana respectivă lucrează la CFR, aceasta trebuie salutată. Pentru că mai târziu când o vei cunoaște, te va trage la răspundere pentru această deviere de comportament. Salutul formal între ceferiști este materie de studiu în școlile formatoare. Există o întreagă tehnică, în funcție de postul pe care îl ocupă ceferistul pe care trebuie să îl saluți. Nu o să vă trec eu acum prin toată materia, doar vă spun cum trebuie să salutați un ceferist atunci când îl vedeți, dacă știți că e ceferist. Un „să trăiți” ar fi suficient să scapați teafăr. Chiar dacă nu lucrați la CFR, în viața asta omul pe care nu l-ați salutat va face tot posibiul să vă întoarcă moneda. Aveți grijă!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *